Sf. Ioan Valahul

 

Slavitului nostru popor roman crestin orthodox, de pretutindeni si credinciosilor Bisericii Sf. Ioan Valahul“

 

Unde e Biserica acolo e si Duhul lui Dumnezeu si unde e Duhul lui Dumnezeu acolo e si Biserica si tot harul”!

 

In Biserica unindu-ne la rugaciune, avem nadejdea neclintita ca Mantuitorul este in mijlocul nostru, rugandu-se pentru noi si cu noi, dupa cum a fagaduit: „Daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucrupe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal meu, Care este in ceruri. Ca unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si eu in mijlocul lor” (Matei 18, 19-20).

 

Biserica este lacasul sfant in care il preamarim pe Dumnezeu prin sfanta Liturghie, prin sfintele Taine, liturghi si rugaciuni, si ne facem partasi la darurile si adevarurile mantuirii ce ni se mijlocesc noua prin episcopi si preoti.

Ea a fost intemeiata de Mantuitorul Hristos Care este si capul ei, si asezata pe temelia Apostolilor, Cuviosilor, Ierarhilor, Invatatorilor si a Muncenicilor care si-au dat viata pentru Hristos asa cum a facut si ocrototitorul sfantului nostru Locas: Sfantul Mucenic Ioan Valahul.

 

Viata Sfantului Ioan Valahul, cu toate ca a fost destul de scurta, ne este noua invatatura si pilda.

 

In anul 1644, la varsta de 15 ani a cazut rob la turci si dus in Constantinopol unde a fost vandut la un pagan camatar.Acesta vazandu-l tanar i-a poruncit sa-si lepede credinta spunandu-i ca l-a cumparat cu bani multi si ca de acum poate sa faca cu el ce vrea.

Tanarul Ioan a raspuns ca, el nu are stapan decat numai pe Histos, care l-a rascumparat cu scump sangele Sau si va face cu el ce trebuie.

 

Supus fiind la chinuri si munci grele, tanarul Ioan tot nu s-a leadat de Hristos si cu paganii nu s-a inpreunat.Nu dupa mult timp a reusit sa-l omoare pe chinuitorul sau dar a fost prins si dat ca rob femeii acestui pagan.

 

Nici femeia n-a reusit sa-i schimbe credinta si sa-l tarasca in necuratie, insa l-a aruncat in temnita.

 

Dupa multe chinuri la data de 12 Mai 1662, fiind numai de 18 ani, a fost spanzurat la marginea cetatii Constantinopolului, iar un grec crestin Ioan Cariofil i-a consemnat scurta lui viata pe pamant, dar nesfarsita in ceruri. Sf. Ioan Valahul si-a dat viata pentru Hristos si spre slava neamului sau crestin ortodox.

 

Daca Sfantul Ioan rob fiind in pamant strain n-a uitat de invataturile parintilor sai si de credinta in Hristos, oare noi de astazi in libertate traind si indestulati fiind, putem noi sa lepadam credinta parintilor nostri si sa uitam de Hristos?

 

Eu zic ca: dupa cum Tatal nostru cel ceresc niciodata nu uita de noi si asteapta intoarcerea si mantuirea noastra asa si noi nu vom uita Biserica Lui cea Sfanta, care este poarta spre cer!